Anglia elisabetană. Ghid de istorie culturală

(Editura Eurostampa, Timişoara, 2010, 269 p.)

Cartea este un proiect amplu, la care au lucrat trei autoare timişorene, cadre didactice universitare la Universitatea de Vest, al căror domeniu de interes este literatura şi cultura Renaşterii. Ghidul oferă cititorilor, în nouă mari capitole ordonate alfabetic, scurte descrieri ale termenilor culturali fără de care înţelegerea literaturii din epoca elisabetană şi a modernităţii timpurii pe teritoriul Angliei este practic imposibilă.

Pentru a simplifica maniera de utilizare a ghidului, termenii sunt aranjaţi în ordine alfabetică în interiorul fiecărui capitol, cartea încheindu-se cu un index alfabetic. Marile teme cuprinse în acest volum sunt:

1. Economia şi societatea (Dana Percec) - Viaţa economică în Anglia elisabetană atinge un maxim de înflorire, într-o epocă în care pieţele de desfacere din alte ţări europene suferă de pe urma războaielor civile, recoltelor proaste, modificărilor demografice, crizelor politice. Industria de prelucrare a lânii, industria textilă, şantierele navale devin emblemele pe care le exportă Anglia pe continent.

2. Familia (Dana Percec) - Viaţa de familie în Anglia elisabetană se aseamănă în mare măsură cu cea a Evului Mediu şi a Renaşterii Europene. Femeia, absentă în spaţiul public, domină peisajul domestic, în numeroase ipostaze. Rolul soţiei este limitat la atribuţiile casnice, fiicele sunt importante doar în măsura în care dota lor poate asigura o alianţă matrimonială convenabilă pentru familie, iar văduvele sunt o povară pentru familie, atunci când au depăşit vârsta fertilităţii şi nu mai pot fi remăritate.

3. Geopolitica (Dana Percec) – Din punct de vedere geopolitic, Anglia secolelor XVI-XVII se remarcă printr-o traiectorie neaşteptată. Despărţirea de Biserica Romei, particularitatea protestantismului naţional practicat de monarhii Tudor, conflictul cu marea putere catolică, Spania, şi înfrângerea flotei acesteia, invincibila Armada, creează un climat aparte. Acesta favorizează stabilirea unor noi relaţii diplomatice şi comerciale cu principatele germane şi Ţările de Jos, reconsiderarea raporturilor de forţă cu Scoţia şi Irlanda, întemeierea de colonii în America.

4. Religia şi credinţele populare (Andreea Verteş-Olteanu) – Epoca elisabetană este una a marilor schimbări, ce prind contur în special în aria religiei, materie care furnizează cadrul şi vocabularul prin care oamenii îşi înţeleg locul şi rostul în lume. Religia, alături de profesie şi familie, reprezintă elementele care definesc viaţa individului. Ea este principalul ingredient în reţeta armoniei sociale şi constituie un criteriu esenţial în stabilirea calităţii vieţii.

5. Lumea medicală (Andreea Verteş-Olteanu) – Lipsa de igienă, microbii şi supraaglomerările urbane sunt factorii determinanţi ai nivelului ridicat al bolilor vremii şi ai unei speranţe reduse de viaţă. Elisabetanii se luptă cu variola, pojarul, tuberculoza şi bolile venerice dar, mai presus de toate, cu devastatoarele epidemii de ciumă. Profesia medicală continuă pe structurile moştenite din Evul Mediu: în vârful ierarhiei se află medicii, urmaţi de farmacişti, de bărbierii-chirurgi şi de moaşe.

6. Sistemul juridic (Andreea Verteş-Olteanu) – Menirea sistemului judiciar, aşa cum este ea văzută de miniştrii monarhilor Tudor şi de Coroană, este aceea de a reglementa dezordinea, de a îi proteja pe cetăţeni şi de a asigura armonia micilor comunităţi. Statul şi cetăţenii sunt uniţi în lupta pentru acest deziderat. Englezii doresc să fie implicaţi în procesul de judecată. Public este şi procesul de stabilire a vinovăţiei şi a pedepsei. Probele nu sunt prezentate întregii comunităţi, ci reprezentanţilor acesteia: juriul. Odată verdictul dat, judecătorul hotărăşte pedeapsa, în principiu, extrem de rigidă.

7. Viaţa cotidiană (Andreea Şerban) – Fiecare lucru are locul său. Femeile au nevoie de soţi care să aibă grijă de ele şi de copii şi care să câştige pâinea familiei. Îmbrăcămintea este grea şi deloc confortabilă, se folosesc numai anumite materiale şi culori în funcţie de statutul social, se mănâncă şi cu degetele şi se doarme pe saltele sau în fân. Se oferă detalii legate de locuinţă şi mobilier, mâncare şi băuturi, îmbrăcăminte şi bune maniere, activităţi pentru timpul liber, igienă personală şi viaţă sexuală.

8. Viaţa culturală (Andreea Şerban) – Concentrată în jurul artelor, secţiunea vorbeşte despre personalităţi ale epocii, despre educaţie şi instituţii de cultură, tipar şi cenzură, viaţa la ţară şi turism într-o perioadă în care predomină populaţia din mediul rural. Se construiesc conace, se pictează, se fac broderii şi tapiserii, se scrie şi se publică mult, iar patronajul este încă la modă.

9. Viaţa urbană (Andreea Şerban) – Londra elisabetană pare a fi mai plină de viaţă, de zgomot şi de mirosuri decât orice oraş din zilele noastre. Prezentând organizarea politică a capitalei şi a oraşelor de provincie, meserii, târguri, pieţe şi biblioteci, precum şi câteva puncte de reper londoneze (de pildă, Podul şi Turnul Londrei, taverne, bordeluri sau lupte cu urşi), această secţiune îşi propune să îl introducă pe cititor într-o lume a contrastelor dintre cele mai neobişnuite.