SUDABILITATEA  OŢELURILOR  INOXIDABILE

I. Mitelea, R. Rosu

(Editura Politehnica, Timişoara, 2010)

Prezenta lucrare tratează prin prisma „Ştiinţei şi ingineriei materialelor” procesele fundamentale care se produc la sudarea oţelurilor inoxidabile, începând cu cristalizarea metalului depus şi continuând cu fenomenele de precipitare în cusătură şi în zonele limitrofe acesteia. Ţinând seama de prescripţiile de siguranţă în exploatare a construcţiilor sudate din oţeluri inoxidabile se evidenţiază factorii care provoacă fisurarea la cald sau la rece a îmbinărilor sudate şi măsurile care se impun a fi respectate pentru evitarea defectelor cauzate de cunoaşterea insuficientă a materialelor care se sudează.

Optimizarea rezistenţei la coroziune şi a proprietăţilor mecanice ale îmbinărilor sudate depinde în mare măsură de modul în care sunt dirijate transformările fazice şi structurale intervenite în metalul depus şi în zona influenţată termic.

În prima parte a lucrării, se analizează succint clasele structurale de oţeluri inoxidabile, caracterizându-se influenţa elementelor de aliere şi a tratamentului termic final asupra structurii şi proprietăţilor de exploatare ale acestor aliaje.

Concomitent cu prezentarea criteriilor de selecţie a diverselor tipuri de oţeluri inoxidabile, se arată modalităţile de creştere a proprietăţilor mecanice şi a rezistenţei la coroziune intercristalină şi sub tensiune.

În partea a doua a lucrării, se tratează comportarea metalurgică şi tehnologică la sudare a diverselor grupe de oţeluri inoxidabile insistându-se asupra factorilor fragilizanţi ai îmbinărilor sudate şi asupra condiţiilor optime de sudare şi tratament termic.

Prin orientare şi conţinut, lucrarea se adresează în primul rând inginerilor mecanici care activează în domeniul sudării, doctoranzilor în specialitatea „Ştiinţa şi Ingineria materialelor” şi în al doilea rând studenţilor care-şi desăvârşesc pregătirea profesională în domeniul abordat.